Pacatul care conduce la Paradis

Salam aleikum wa rahmatullahi wa barakatuhu

Imam Ibn al-Qayyim, rahimahullah, a spus:


Un pacat poate fi mult mai avantajos pentru o persoana, daca ii provoaca cainta, decat infaptuirea multor acte de adorare. Aceasta este ceea ce se intelege din cuvintele unui savant musulman:


“ O persoana poate sa infaptuiasca un pacat si sa intre in Paradis datorita lui, si poate sa faca o fapta buna si sa intre in Infern din cauza ei.”

Au spus: “Cum asa?”

A spus: “El poate comite un pacat si sa continue sa se gandeasca la el, si cand sta in picioare sau sta jos sau se plimba isi aminteste de pacatul sau pentru ca se rusineaza si se caieste si cere iertare si regreta pentru ceea ce a facut. Si acesta va fi mijlocul sau de mantuire. Si el poate face o fapta buna si continua sa se gandeasca la aceasta, si cand sta in picioare sau sta jos sau se plimba isi aminteste si se umple de auto-admiratie si orgoliu, si asta va fi cauza pedepsei lui.

Asadar pacatul poate fi factorul care il conduce sa faca acte de adorare, fapte bune si sa schimbe comportamentul sau, astfel incat el are teama de Allah si se simte umil in fata Lui, si apleaca capul sau de rusine si plange cu regret, cautand iertare la Domnul sau.

Fiecare dintre aceste efecte sunt mai bune pentru o persoana decat un act de adorare, care il face mandru, afisandu-se in fata celorlalti cu dispret. Fara dubiu, acest pacatos este mai bun in fata lui Allah si are mai multe sanse de mantuire, decat unul care se admira pe sine insusi si dispretuieste pe ceilalti, si crede ca el face o favoare lui Allah.
Desi el spune cuvinte care indica altceva decat ceea ce crede cu adevarat, Allah este martor la ceea ce se afla in inima lui. Astfel de persoane pot avea sentimente de ura impotriva persoanelor care nu le ridica la nivel inalt si care nu se umilesc in fata lor. Daca el s-ar examina cu sinceritate, ar vedea cu claritate situatia lui.”