Nu exista silire la credinta

Moderator Numarul mesajelor : 43

]sustine Islamul Jihadul asa cum este mediatizat in mass-media?
in acest post este tratat acest subiect-

Unul dintre adevarurile fundamentale stabilite de textile sfinte este faptul ca nimeni nu poate fi fortat sa accepte Islamul. Tine de datoria musulmanilor sa aduca dovezile care arata ca Islamul este religia adevarata. Dupa aceasta, oricine doreste sa accepte Islamul este liber sa o faca, iar cine nu, este liber sa continue in credinta lui. Nimeni nu ar trebui amenintat sau ranit daca nu doreste sa accepte Islamul.

Avem dovezi din Coran:

“Nu este silire la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut ( dupa unii comentatori, prin At-Taghut se au in vedere diavolii, idolii si toate falsele divinitatii) si cred in Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge nicioadata. Si Allah este Cel care Aude totul, Atoatestiutor.” (Traducerea sensurilor din Coran 2:256)

“Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi?” (10:99)

Allah spune in Traducerea Sensurilor din Coran:

“Daca ei se impotrivesc tie, spune-le: “M-am supus in fata lui Allah, eu si cei care m-au urmat!” Si spune celor carora li s-a dat Scriptura, precum si celor in nestiinta: “V-ati supus lui Allah [imbratisand Islamul]?” Si daca s-au supus, sunt bine calauziti, iar daca nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] si Allah este Cel care ii Vede Bine pe robii Sai [Al-Basir]. (3:20)

“Trimisului nu-i revine decat sa vesteasca [mesajul]…” (5:99)

Este important de stiut ca ultimele 2 versete au fost revelate in Medina. Este relevant deoarece arata ca aceasta regula nu era valabila doar pentru perioada cand Musulmanii se aflau la Mecca.

Unii oameni se pot intreba, daca Islamul intr-adevar sustine acestea, de ce se vorbeste atat de mult despre jihad?

Jihadul dupa legea islamica, poate fi folosit pentru mai multe motive, dar nu si pentru a forta oamenii sa accepte Islamul. Jihadul a fost permis in Islam, pentru ca Musulmanii sa se poate apara impotriva persecutilor.

“Li s-a ingaduit [sa se apere] acelora care sunt atacati, caci ei sunt neindreptatiti. Iar Allah este in stare sa-I ajute:
Pe aceia care au fost scosi din caminele lor pe nedrept, pentru ca ei au zis: “Domnul nostrum este Allah!” Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate, chili, biserici, temple si moschei in care numele lui Allah este pomenit atat de mult. Allah ii ajuta neindoielnic aceluia care-L ajuta pe El. Allah este Tare [si] Puternic. “ (22:39-40)

Multi dintre primii invatati sustin ca aceste versete sunt primele din Coran care au fost revelate cu privire la jihad. Apoi au fost revelate urmatoarele versete:

“Luptati pe calea lui Allah impotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu incepeti voi lupta, cati Allah nu-I iubeste pe cei care incep lupte!
Omorati-i unde-i prindeti si alungati-i de acolo de unde v-au alunga! Iar schisma (necredinta) e mai rea decat omorul. Dar nu luptati impotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram, doar daca ei se lupta cu voi in ea. Iar daca lupta impotriva voastra, omorati-i, caci aceasta este rasplata celor fara de credinta!
Daca, insa, ei contenesc, atunci Allah este Iertator, Indurator [Ghafur, Rahim]
Luptati-va cu ei pana ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai in Allah! Dar daca ei contenesc, atunci nu mai exista vrajmasie, decat impotriva celor nelegiuiti.” (2:190-193)

Din aces moment, scopul jihadului a fost schimbat de la apararea impotriva atacurilor directe la inclusiv rezistenta impotriva celor care suprima Islamul si le neaga oamenilor posibilitatea sa isi aleaga religia pe care si-o doresc acestia.

In ceea ce priveste raspandirea Islamului, aceasta trebuie sa se desfasoare pasnic. Nu trebuie folosite arme pentru ca oamenii sa accepte Islamul. Armele pot fi folosite doar impotriva celor care ii persecute sau impiedica pe altii sa isi urmeze propriile conceptii in ceea ce priveste credinta. Acesta este intelesul cuvintelor lui Allah:

“Luptati-va cu ei pana ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai in Allah! Dar daca ei contenesc, atunci nu mai exista vrajmasie, decat impotriva celor nelegiuiti.” (2:193)

Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a spus in scrisoarea trimisa guvernatorului roman Heracle: “Te invit sa accepti Islamul. Daca accepti Islamul, vei gasi siguranta. Daca accepti Islamul, Allah iti va da o rasplata dubla. Dar daca ii intorci spatele, pacatul va fi alt tau. (Bukhari si Muslim)

Datoria Musulmanului se incheie atunci cand oamenii au auzit Mesajul (Islamul) si stiu despre dovezile care demonstreaza adevarul. Cei care vor sa creada sunt liberi sa fac acest lucru, iar cei care nu vor sa creada, la fel sunt liberi sa faca acest lucru.

Chiar si atunci cand Musulmaniii sunt obligati sa lupte, iar apoi, in consecinta, sa preia puterea peste respectivul teritoriu, datoria lor este sa stabileasca legile lui Allah peste acel teritoriu si sa faca dreptate pentru toti oamenii, musulmani si ne-musulmani. Nu este dreptul lor sa-i oblige sa accepte Islamul. Ne-musulmanii aflati sub conducerea musulmanilor au dreptul sa isi pastreze si sa isi practice propria credinta, dar trebuie sa respecte legile teritoriului.

Daca scopul jihadului ar fi fost sa ii forteze pe ne-musulmani sa accepte Islamul, atunci Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) nu le-ar fi spus musulmanilor sa se opreasca din lupta daca acestia se opresc. Nu ar fi interzis omorarea femeilor si a copiilor. Totusi, aceasta este exact ce a facut.

In timpul unei batalii, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a vazut ca oamenii erau adunati. A trimis un barbat sa afle despre ce era vorba. Barbatul s-a intors si a spus: “s-au adunat in jurul unei femei omorate.” Atunci Mesagerul lui Allah (sallalahu aleihi wa salam) a spus: “Ea nu ar fi trebuit sa fie atacata!” Khalid b. al-Walid era conducatorul, asadar Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a trimis un barbat la el spunandu-i: “Spunei lui Khalid sa nu omoare femei si muncitori” (Abi Dawud)

Asadar, intr-o lupta, singurele persoane care pot fi atacate sunt cele care participa la lupta.

Daca scopul jihadului ar fi fost sa ii forteze pe ne-musulmani sa accepte Islamul atunci Califii nu ar fi interzis uciderea preotilor si a calugarilor care nu participa la lupte. Totusi asta este exact ce au facut. Atunci cand primul Calif, Abu Bakr, a trimis o armata in Siria sa lupte impotriva legiunilor romane agressive, a iesit sa le spuna cateva vorbe de incurajare. El a spus: “ Va veti duce si veti gasi un grup de oameni care sunt devotati adorarii lui Allah (adica calugari), asadar lasati-i sa faca ce fac ei.”

Am demonstrat ca nu exista silire la credinta in Islam si am vorbit despre obiectivele jihadului. In continuare vom discuta despre unule texte care sunt deseori prost intelese.

Unul dintre acestea este:

“Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-I (luati-i prizonieri), impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea [As-Salat] si achita Dania [Az-Zakat], atunci dati-le lor drumul, caci Allah este Iertator, Indurator [Ghafur, Rahim]!” (Surat al-Tawba 9:5)

Unele persoane, in special ne-musulmanii care critica Islamul, sustin ca acest verset anuleaza versetul : “Nu este silire la credinta!”. Acestia sustin ca generalitatea acestui verset implica faptul ca trebuie luptat impotriva fiecarui ne-musulman care refuza Islamul . Ei sustin acest lucru spunand ca acest verset este unul dintre ultimele versete revelate despre lupta.

Dar acest verset nu anuleaza absolute deloc principiul legii Islamice, si anume ca nu exista silire la credinta. Poate ca este general in ceea ce priveste cuvintele, dar intelesul este chiar specific in baza altor versete din Coran care sunt conectate cu el, dar si in baza unor hadithuri. Vom discuta despre aceste texte pe scurt:

Versetul 9:5 se refera la arabii pagani care duceau lupte impotriva Profetului Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) si care au rupt tratatele incheiate cu el. Acest verset nu se refera la arabii pagani care au respectat tratatele si nu s-au luptat cu musulmanii. Nu se refera nici la evrei sau crestini, sau paganii care locuiau in afara Arabiei.

Daca citim versetele din Surah al-Tawbah, cel anterior versetului in cauza si cel urmator, contextul devine clar.

Cu cateva versete inainte de cel despre care discutam, Allah spune: “S-a lepadat Alalh si Trimisul Sau de aceia dintre politeisti cu care voi ati incheiat legamant!” (Surah al-Tawbah 1)

“Peregrinati prin tara [vreme de] patru luni (umblati in siguranta vreme de patru luni, fara sa va temeti ca veti fi ucisi sau se va porni lupta impotriva voastra!) dar sa stiti ca voi nu-L veti face pe Allah neputincios (acest ragaz nu vi se acorda pentru ca Alalh ar fi neputincios in fata voastra, ci datorita intelepciunii Lui si blandetii pe care v-o arata, caci El are capacitatea de a va umili prin uciderea voastra in aceasta lume si prin pedepsirea voastra in Lumea de Apoi) si ca Allah ii va acoperi de rusine pe necredinciosi (aceasta este proclamarea denuntatii oricarei intelegeri cu idolatrii.) “ (Surah al-Tawbah 2)

Din aceste versete aflam ca paganilor li s-au oferit 4 luni de armistitiu, cu indicatia ca dupa ce aceste luni se vor termina, se va relua lupta. Totusi, un verset urmator ii cruteste pe unii dintre ei de la reluarea luptelor. Versetul este:

“Afara de cei politeisti cu care ati incheiat legamant si care nu v-au lipsit pe voi de nimic (in ceea ce priveste conditiile acordului incheiat, nu au ucis pe nimeni dintre voi si nu v-au adus nici un prejudiciu) si nu au sprijinit pe nimeni (pe nici unul dintre dusmanii vostri) [in lupta] impotriva voastra! Tineti legamantul incheiat cu ei pana la termenul asupra caruia v-ati invoit cu ei! Allah ii iubeste pe cei care au frica.” (Surah al-Tawba 4)

Asadar atunci cand Allah spune: “Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-I pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-I (luati-I prizonieri), impresurati-I si intindeti-le lor orice cursa!” trebuie sa intelegem ca nu se refera la un context general, din moment ce se refera la arabii pagani care erau in razboi cu Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) si la cei care au rupt aliantele de pace cu el.

Acest fapt este discutat si in versetele urmatoare unde Allah spune:

“Nu vreti voi sa luptati impotriva unor oameni care si-au calcat juramintele si au vrut sa-l alunge pe Trimis si v-au atacat mai intai pe voi?! (ei au inceput sa va aduca prejudicii la Mekka si sa-I persecute pe cei care s-au convertit la Islam)Oare va temeti de ei? Insa mai drept este sa va temeti de Allah, daca sunteti dreptcredinciosi!” (Surat al-Tawba 13)

Ibn al-‘Arabi, in comentariul sau despre Coran a spus: “Este clar de aici ca intelesul acestui verset este omorarea paganilor care duc razboi impotriva ta. “ [Ahkam al-Quran: (2/456)]

Allah mai spune in versetul urmator dupa cel in cauza:

“Cum sa aiba idolatrii un legamant cu Allah si cu Trimisul Sau (cand ei nu cred in Allah si Trimisului Sau?), afara de aceia cu care voi ati facut legamant la Moscheea cea Sfanta (Locuitorii Mekkai-adica membrii tribului Qurays si ai altor triburi aliate cu care Muhammed a incheiat intelegerea de la Al-Hudaybiyya (627) pe o perioada de 10 ani)? Cata vreme ei sunt drepti cu voi, fiti drepti cu ei, caci Allah ii iubeste pe cei care sunt cu frica!” (Surat al-Tawba 7)

Un alt text care este prost inteles este hadithul in care Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a spus: “Mi-a fost ordonat sa lupt impotriva oamenilor pana cand ei marturisesc ca nu este alta divinitate decat Allah, iar eu sunt Mesagerul Lui. Daca fac aceasta, atunci sangele lor si sanatatea lor sunt inviolabile cu exceptia unei hotarari ale justitiei, iar problem lor sunt cu Allah. “ (Bukhari si Muslim)

Nu exista nici un dubiu daca acest hadith este adevarat sau nu, doarece este inregistrat atat in Sahih al-Bukhari si Sahih Muslim. Dar acest hadith nu trebuie considerat a avea un sens general si nici nu trebuie luat din context.

Cuvantul “oameni” nu se refera la intreaga umanitate. Ibn Taymiyah a spus: “Se refera la lupta impotriva celor care duc un razboi, impotriva celor carora Allah ne-a permis sa lupta. Nu se refera le cei care au incheiat aliante cu noi si cu care Allah ne-a ordonat sa ne respectam aliantele. “ [Majmu al-Fatawa (19/20)]

Islamul le ordona musulmanilor sa fie drepti cu ceilalati oameni de alte credinte, indifferent daca sunt Evrei, Crestini, sau pagani. Islamul ne cere sa ii tratam cu blandete si sa incercam sa le castigam inimele atata timp cat ei nu incep lupte impotriva noastra. Allah spune:

“Insa Allah va opreste sa-I luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si v-au alungat din caminele voastre si au ajutata la alungarea voastra. Iar aceia care si-I iau ca aliati sunt nelegiuiti.” (Surat al-Mumtahana 9)

Allah le ordona Musulmanilor sa ii respecte pe parintii lor ne-musulmani si sa se poarte cu blandete fata de ei.

In Coran scrie sa ne contrazicem cu ei in cea mai buna maniera posibila:

“Nu discutati cu oamenii Cartii decat in felul cel mai frumos, afara de aceia dintre ei care sunt nelegiuti [cu voi]! Si spuneti: “Noi credem in ceea ce ni s-a trimis noua si vi s-a trimis voua! Domnul nostrum si Domnul vostru este unul singur si noi Lui ii suntem supusi [musulmani]” (Surat Al-Ankabut 46)

Ne este ordonat sa respectam aliantele/tratatele cu ne-musulmanii si sa nu ii tradam. Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a spus: “Oricine omoara pe unul dintre cei cu care avem un tratatat, acela nu va mirosi mireasma Paradisului (Muslim)

» Exista viata monahala in islam?
» Semnificatia Marturisirii de Credinta