n domeniul drepturilor economice, trebuie sa ne amintim ca in Europa până în secolul al 19-lea, femeile nu au avut nici un drept asupra proprietatii lor. Dupa casatorie, fie acea proprietate era transferata sotului, fie femeia nu putea sa renunţe la respectiva proprietate fara permisiunea soţului ei.
In Marea Britanie, probabil prima ţara care le-a dat femeilor unele drepturi de proprietate, legile care au fost adoptate în 1860 sunt cunoscute sub numele de "Actul de proprietate al femeilor casatorite."
Cu mai mult de 1300 de ani mai devreme, acest drept a fost stabilit în mod clar legea islamică.
“Nu ravniti la ceea ce Allah a daruit [cu harul Sau] unora dintre voi mai mult decât altora. Barbatii vor avea parte de ceea ce au agonisit si femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugati-va lui Allah pentru harul Sau, caci Allah pe toate le stie”.
[04:32]
In al doilea rand, nu există nici o restricţie în legea islamică care spune că o femeie nu poate lucra sau au o profesie, că locul ei este numai in casa. De fapt, prin definiţie, într-o societate cu adevărat islamica, trebuie să existe medici femei, asistente medicale, profesoare, care pot invata si ocupa de femei
In al treilea rand, atunci când vine vorba de securitate financiară, legea islamica este mai inclinata în multe privinţe catre femeie. Acestea sunt cateva exemple:
In timpul perioadei de logodna, o femeie trebuie sa fie de partea de primire de cadouri.
La momentul casatoriei, este datoria soţului si nu a familia miresei. El trebuie sa platească pentru cadoul viitoarei sotii (mahar ).
“Si oferiti femeilor zestrea de buna-voie, iar daca ele se lipsesc -nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiti-o dupa cum doriti, cu placere!”
[Traducerea sensurilor din Coran 4;4]
Coranul l-a numit un cadou, şi este dreptul exclusiv al femeii. Ea nu trebuie să-l cheltuiasca in casa, ea nu trebuie să-l dea la tatăl ei sau oricine altcineva.
citeste mai multe despre mahar aici
În cazul în care femeia detinea o proprietate la momentul casatoriei, ea detine drepturile exclusive asupra respective proprietati. Aceasta ramane sub control ei. De asemenea, în majoritatea ţărilor musulmane, femeia isi păstrează numele de familie, ea nu si-l schimba dupa sotul ei.
În cazul în care femeia are venituri în timpul vieţii ei maritale, prin realizarea de investiţii de proprietate ei sau ca rezultat al muncii, ea nu nu trebuie sa cheltuiasca nici un ban in casa, tot venitul este în întregime al ei.
Femeia are drept de mostenire al parintilor si al sotului ei.
“ Barbatilor le revine o parte din ceea ce au lasat in urma parintii si rudele; asemenea le revine si femeilor o parte din ceea ce au lasat în urma parintii si rudele, de va fi putin ori mult; o parte anumita [li se cuvine]. “(Traducerea Sensurilor din Coran 4:7)
Intreţinerea financiara a unei femei casatorite este responsabilitatea soţului ei, chiar dacă ea este mai bogata decat el. Ea nu trebuie sa-şi cheltuiasca din bani.
In cazul divorţului exista anumite garanţii în perioada de aşteptare şi chiar mai incolo pentru sprijinul unei femei.
Daca vaduva sau femeie divortata are copii, are dreptul la sprijin financiar pentru copii.
“Mamele [divortate] ii alapteaza pe copiii lor doi ani incheiati, pentru cei care voiesc sa se implineasca timpul alaptarii. Iar tatalui îi revine datoria de a le asigura intretinerea si imbracamintea dupa cuviinta, caci nici unui suflet nu i se impune decat atat cat ii sta in putinta. Nici mama nu poate fi pagubita în ceea ce-l priveste pe copilul ei, nici tatal in ceea ce-l priveste pe copilul lui. Asemenea si pentru mostenitor. Daca amandoi [parintii] se invoiesc la intarcare, dupa ce se sfatuiesc, nu vor avea pacat. Iar daca voiti sa luati doica pentru copiii vostri, nu veti avea nici un pacat, daca platiti ceea ce aveti de dat, dupa cuviinta. Si sa fiti cu frica de Allah si sa stiti ca Allah este Cel care Vede [Basir] ceea ce faceti”
[2:233]